:)

priveste-ma in ochi
din ochi doar pleaca,
si lasa sa treaca
cu timpul, imagini vechi
absoarbe si`ngheata
din gand pana pe buze,
si`n amintiri vegheaza.
precum un zambet
vei sti ca tot ce conteaza
sunt doua inimi
care cand se`ating vibreaza...

dar vezi tu timpul
ma obosit, ma mint
ca nu-mi mai pasa
de parca
ar fi trebuit sa`mi creasca
aripi! pentru a nu cadea
din nou, in aceasi plasa.
fiind acelas om cand ma repet,
iubind nu imi mai pasa...

uita`te la mine, sunt peticit
cu bucati din tine, de parca
nu era de ajuns, jumatatea
de suflet, ce`a murit in apus...
"loading, nu`i toata"

cineva sa tina ritmul

imi vine sa zbor,
si zic: Doamne lasa`i si pe ei cu noi!
caci nu sunt nori jos
si mai ales, ca nu sunt doi...

mai da-mi sa uit ..
arunca-mi fericirea
sa rad cu inima
oriunde, oriunde nu te teme!.

imi zic. si imi repet
n`a fost, nu prea tarziu
si n`a fost. nici prea devreme
dar uite, uite cum geme
caci timpul trece
mult prea devreme...
si v`om ajunge
la aceea linie
plina de moarte ---
plina de semne>
dar nu te teme
in doi,
in doi
v-om trece! peste ele...


m`ai da-mi sa trag,
Arde tigarea!.
si scoate, scoate ideea
si dai un vis
ofera`i cheia!
las`o sa curga
un zambet pe secunda
e tot ce imi mai pasa
caci iarna asta[.]
oamenii
nu ne mai lasa...

nevoie...

mereu m-am gandit ca pentru a fi om, trebuie sa fi mai mult decat o carcasa frumos dichisita cu diploma... stati linistiti eu nu am diploma si nici carcasa nu imi este frumoasa... desi mi-as dori, macar diploma, caci nimeni nu te ia in serios daca nu ai una... chiar daca par doar o usa de sifonier spunand asta, uneori... imi doresc.
alteori doar traiesc, luand mugure de floare din copacul uscat, si creand o floare alteori doar exacerez.... Dar stiu sigur ca m-am saturat de aceasta involutie a omului, atat de mult incat as palmui pe toata lumea pentru a ii trezi din somn. Sau doar as dormi in continuare gandindu-ma ca eu sunt cel ce trebuie trezit... Oricum ar fii, am nevoie de o diploma... :-s

dori(*N$@)

Il doare! din suflet pana`n cer sau pe tavan,
In sifonier scurgandu`se, si-un gand amar...
Si jos, tot el! Acoperit de un stejar,
E doar un om, ce parca... A trait in van.

Vorbea la mana, ce mangaia doar chipuri
Si transpira, prin tremurande randuri,
...........................................
Si ochii in lacuri, ne oglindeau doar luni,
Prin stele moarte, de mult parca eram mai buni...

Soptestei dulce, sarutai si urechea!
Zi sa nu planga, ca si-a pierdut perechea.
Inca-i o floare, gasita rar sub soare.
Spunei de zambet! Pe el nu il mai doare...

uneori incercam sa traim...

Nu ma invatat nimeni cum sa traiesc, si cand spun traiesc ma refer la ce trebuie sa fac de cand ma trezesc din somn si pana adorm iarasi... Nu exista nici macar un curs despre ce inseamna cu adevarat sa fii OM, avem un sistem de invatamant ce`i drept dar ne invata cu totul altceva, astfel ramane doar varianta familiei dupa care urmeaza prietenii pe care ni` facem odata cu trecerea timpului, unii dintre noi ajung sau nu ajung ceea ce isi doresc, incepem sa ne obijnuim cu ideea ca suntem decat simplii oameni... Si cat poate schimba un om pana la urma1? Daca si intr-o simpla familie, acesta nu poate schimba prea multe...
Cuvantul ceea ce ne diferentiaza de animale a inceput sa devina palid in fata retardismului care zace in noi toti si nici sentimentele nu ne mai sunt de nici un folos caci pana la urma nimeni nu ne`a invatat cum sa traim... Tipam, dar nu stim de ce tipam, toti vrem mai bine, si toti avem o mica idee despre ce ar insemna mai bine, suntem atatia si totusi parca nu suntem nici unul... Vrem atatea, dar sigur ne-am multumi si cu mai putin, ciudat...

De obicei atunci cand cunosc o persoana noua, o studiez caci trebuie sa stiu cum sa ma port cu ea, am spus de obicei pentru ca de multe ori nu se mai merita deranjul, si nu fiinca am eu o parere prea buna despre mine si astfel proasta pentru persoana in cauza, si pur si simplu numai ma intereseaza, viata mea sigur nu se va mai intersecta cu a cuiva care sa merite atentia, si tocmai de aceea atentia acordata noilor persoane din jur a devenit mai mica... De ce am adus vorba de asta?! Pentru ca azi vreau sa fiu sincer, "nu sincer de duzina!" ci cat se poate de sincer... Astfel ma dau exemplu pe mine, ca fiind doar un alt om care isi traieste viata. Si cum sunt doar un alt om, plec de la premiza ca Imi voi trai viata asa cum voi vrea, dar voi sfarsi doar Asa cum voi putea, caci altii au vise mai mari, care le vor innabusi pe ale mele, si astfel traiesc nestiind cu adevarat ce inseamna pana la urma a trai... E doar un drum ce parca nu e drum, si e ceva, dar parca nu`i ceva... Sunt sigur ca intr`un final totul va fii bine, cum rau poate fii... Dar nu ma intereseaza momentan, cu toate ca peste 2 ore voi tipa, stiind ca sigur mie nu imi va fii bine, dar sigur ceva probabil va fii altfel, sau ar putea fii... Pana atunci totusi sunt doar un om care inca invata sa traiasca... Un om care ar omori alti oameni, dar caruia inca ii lipseste motivul... Ciudat! nu?

romania se decide....!!!!!!!

plictiseala de dupa amiaza...

mi-am pierdut tineretea intr-un pahar usor aromatizat dar plin de alcool dulce acrisor si multe altele, mi-o spun uneori, chiar daca stiu destul de bine ca nu am pierdut nimic pe nicaieri, probabil si voi la fel ca mine va mai amagiti uneori cu cate o cale de scapare chiar daca sunteti la fel de lucizi ca in fiecare dimineata in care a trebuit sa va duceti la munca sau mai stiu eu pe unde... Si cu toate astea recunosc, incepeam sa gandesc dabea la a doua cafea si la a saptea tigare... Dar cui ii pasa pana la urma... ceasul e 5 dupa amiaza, afara sa inserat, la robinet nu curge ambrozie si vodka, iar pe mine ma doare capul... Tigare dupa tigare, cafea dupa tigare si tot asa, parca as astepta un tren de mare viteza si nu il astept in gara ca orice calator, il astept pe sine cu bratele larg deschise si cu o privire fixata si totusi pierduta a unui trecator nebun. Nu Imi Pasa strig de aici cu lantul dat pe sub traverse si prins cu lacate fara cheie de gat, si totusi imi pasa ma... Mi-am uitat ideea cu care am inceput aceasta postare, sau probabil nici macar nu aveam o idee, doar vroiam sa scriu ceva fara sens, la fel cum si trenul asta pe care il astept imi pare fara sens, caci in apropiere este o balta frumos desenata, si desigur daca incerc voi prinde un pestisor frumos colorat, de preferinta auriu, care sub amenintarea saramurii imi va indeplini cel putin o dorinta, asa ca va las ma, plec la pestisorul meu care ma asteapta, si totusi cineva-mi sopteste, "numai visa ma boule!!!" Si fa ceva cu paharul ala usor aromatizat, macar cat ai ocazia...

uneori mai gresim...

2,4,16,23 2 27, numere peste numere si apoi alte numere, era albastru si era martie sau ianuarie, ploua sau ningea, radea sau plangea, ganduri soapte priviri si intrebari, prea multe, sunt mult prea multe si ma doare capul, da! capul...
aseara am ras intre doua lacrimi, am baut putin mai mult, si mi`am taiat greata cu lamaia luata de pe buzele tale, topaind intr-un picior am ras din nou, si am spart caramazi cu capul in timp ce stelele din cer ma tot ardeau pe corpul dezbracat...
Uneori am impresia ca m-am distrat, alteori nimic... Mi-am spus ca ma voi opri in a mai intelege orice, si asta pentru a putea trai...

un.

Mai disecat! Si ai uitat taind
Sa te opresti, cand totul a fost frant.
Privirea mi-ai lasato pe fereastra
Si-acum nici cerul nu-mi mai este
infinit.
Si ai taiat adanc, prin a mea piele
In cautarea gandului uitat.
Dar n-ai gasit nimic pentru a ta
pofta,
Sa iti hranesti sufletul, ce tot se vrea
iertat.
Mai sunt si nopti in care cateodata
Mai simt cum corpul imi este
vindecat.
Dar sunt atatea guri spre care
Se scurge viata, durerea parca nu-
ancetat...
Tablouri vechi, sub geamuri aburinde
Pereti scobiti, de vise netraite
Si-un gand anemic, ce zgarie un
geam.
Toate-s aici, de tine impartite,
Dar cautarea, iti este in zadar...
Si ora se transforma in secunda,
Secunda-mi pare, tot mai mult de-un
an
Si viata-mi este acuma dezmortita
Iar sufletul intreg, intr-un final...
Iti multumesc de-aicea dintr-un
unghen
Impins de-un gand, ce-acum l-am
inteles.
Sortit pieirii, e sufletul ce-i singur
Si mort traiam si eu, fara de sens.
Si ploua aicea timp de o secunda.
Si vantul imi canta ode neincetat.
As vrea ca ochii tai sa numai planga.
Copilul, pe care ei, l-au disecat...